PLAYYY<3

Citat :

*a inceput sa rada auzind afirmatia.*
-Sunt aproape sigur.Bine eu l-am adoptat,dar orice e posibil.Poate ca mama lui a fost incurcata cu mine.Nu m-am gandit niciodata sa fac un test de paternitate pentru ca stiam ca l-am adoptat si nu aveam niciun motiv sa o fac.
*a zis el uitandu-se la copil dupa care si-a intors privirea spre ea.Orice era posibil pana la urma.*

*insa ea nu-i mai raspunse pentru moment, fiind mult prea absorbita de micutul care isi ridicase privirea si se uita la ea curios; facu rapid cunostinta cu el si chiar incepura sa vorbeasca, micutul reusind sa aduca rapid un zambet cu adevarat dulce pe buzele ei; iar intr-un final isi intoarse privirea spre Eric, privindu-l*
- Ei bine, cred ca eu si Alex o sa ne intelegem bine cat timp tu o sa fi ocupat
*ii zise, pe buzele ei fiind inca vizibil acel zambet*

*se bucura ca totusi se intelegeau destul de bine si asta era un lucru bun pentru ca se putea duce si el acolo unde avea treaba*
-Atunci cred ca pot sa-mi iau si cateva ore talpasita.Cred ca mai mult de doua ore n-o sa fiu plecat.
*si-a intors privirea spre cel mic dupa care s-a apropiat de el si i-a sarutat fruntea*
-Ne vedem mai tarziu!
*i-a zis el lui Pam dupa care a iesit*

*il privi in timp ce i se adresa, insa cand ramase singura cu micutul Alexander se gandi ce ar putea sa faca pentru ca timpul sa treaca mai usor, dar si pentru ca sa se apropie mai usor de el; asa ca se gandi ca ar fi cel mai bine sa mearga in parc unde sa-l lase pe micut sa se joace impreuna cu ceilalti copii, asta daca nu avea chiar ea sa fie prinsa in jocul lui;
asa ca porni spre parc, insa reveni de-abia seara, aproape de intuneric; odata intrata in casa il cauta pe Eric, asta pana cand il gasi in living; se apropie usor de el, pe chip citindu-i-se mult prea mult expresii, insa pe langa asta se putea observa ca plansese destul de mult*
- Eric... putem vorbi?
*il intreba ea direct, vocea ei fiind inceata si ragusita, privindu-l*

*nu durase foarte mult acea intalnire a sa de afaceri,dar cand a revenit ei nu erau acasa.a presupus ca erau la pimbare undeva,si la inceput nu s-a ingrijorat dar dupa ce se facuse seara,a inceput sa se panicheze.si nu avea numarul ei de telefon ca sa o sune.cand a ajuns acasa in sfarsit,era numai ea si copilul ia-l de unde nu-i.*
-Unde e copilul?
*a intrebat el vizibil agitat.*

*inghiti in sec, dandu-si seama ca ar fi fost mai bine sa nu vina, insa era constienta ca odata si odata tot va trebui sa-l infrunte*
- Eu... l-am pierdut...
*spuse ea cu glasul aproape taiat, ochii ei incepand din nou sa joace in lacrimi*
- Jur ca nu l-am scapat din ochi decat o clipa! Atat! Si am umblat prin tot parcul sa-l gasesc insa nu era nicaieri...
*incerca ea sa-i explice, stiind insa ca nu era tocmai cea mai buna metoda de ai spune ce s-a intamplat si oricum, nici macar ea nu stia exact ce se intamplase*

* cand a auzit aceasta afirmatie din partea ei a ramas socat,dupa care s-a enervat si s-a apropiat de ea si a inceput sa tipe.*
-Ti-am dat o singura sarcina si tu n-ai stiut nici macar sa o duci pana la capat.*a urlat el dupa care inainte sa se controleze si-a ridicat palma si a lovit-o peste fata pe Pam.nu era o persoana violenta,dar pentru copilul sau ar fi facut orice.a regretat imediat gestul sau.*

*inghiti in sec atunci cand il auzi, asteptandu-se poate la ceva mai usor, iar cand o lovi simti acea palma mult mai grea decat era de fapt; isi puse o mana in locul in care o lovise, lacrimile curgandu-i pe obraji; nu stia ce sa mai zica, nu se simtea in stare sa mai zica ceva si nu facea decat sa stea si sa-l priveasca in ochi*
- Imi pare rau...
*ii raspunse incet, aproape soptit, apoi se intoarse si incepu sa mearga spre iesire, fiind constienta ca nu avea ce sa mai faca acolo, considerand ca nu ar face decat sa-l incurce si mai mult*

* observa ca ea se indrepta spre iesire si a urmat-o imediat simtindu-se atat de rau ca fusese in stare sa o loveasca.a apucat-o de mana si a oprit-o.*
-Imi pare rau ca am facut asta.Cred ca devin un fel de fiara cand e vorba de copilul meu.
*i-a zis el dupa care a incercat sa o faca sa se intoarca.nu putea sa fie vina ei ca disparuse copilul.*

*nu se asteptase sa o opreasca, cel putin nu dupa ce se intamplase cu doar cateva secunde inainte; ii auzi insa vorbele si intr-un final se intoarse incet cu fata la el*
- Banuiesc ca meritam poate mai mult decat o simpla palma pentru faptul ca am reusit sa il pierd atat de usor. Insa chiar imi pare rau, Eric...
*ii raspunse, la fel de incet, inca plangand; isi feri insa in scurt timp chipul de privirea lui, vrand sa nu o mai vada plangand, deoarece nici macar ei nu-i placea sa se vada asa*

* dar el i-a ridicat chipul si a privit-o dupa care a imbratisat-o pe Pam apoi si-a simtit telefonul sunand si a raspuns la el afland astfel cine era cel care il avea pe copilul sau si anume un dusman de-al sau.desigur ca Eric nu se temea de acestia si deja le promisese ca aveau sa ii faca pe toti scrum pentru ca era dur din fire si de obicei toata lumea care ii era dusman avea de ce sa se teama.el chiar era hotarat sa isi recapete copilul asa ca a trecut la amenintari l-a amenintat pe cel care ii rapise copilul ca avea sa il faca bucati*

*ii raspunse cu greu la imbratisare, insa o facu intr-un final, chiar inainte ca el sa raspunda la telefon; si se parea ca acum avea sa afle ce se intamplase de fapt cu micutul Alex, iar tot ce auzea acum o facea doar sa se intrebe de ce putea sa fie el capabil, avand in vedere toate acele amenintari; prefera insa acum sa nu se mai amestece, asa ca se aseza usor pe canapea, urmarindu-l cu privirea*

-Ma duc sa aduc copilul inapoi.
*i-a zis el scurt lui Pam dupa ce a inchis telefonul si a plecat in graba.Desigur ca el numai el stia cum a adus copilul inapoi si l-a dus la spital,dupa care ajuns acolo a sunat acasa ca sa o cheme pe Pam la spital pentru ca saracul copil avea nevoie de ingrijiri medicale,dar el era perfect teafar.*

*ea ramasese acasa la el, asteptandu-l, desi poate ca nu avea ce sa mai faca acolo; aproape ca adormise atunci cand telefonul sunase si cand raspunse il auzi pe Eric care ii spuse sa vina la spital; nu intelegea de ce tocmai ei ii cerea acel lucru, mai ales ca nu era o persoana care sa ocupe un loc special pentru el sau pentru copilul lui, insa daca ramanea in casa oricum nu avea ce sa faca; asa ca veni la spital iar cand ajunse o asistenta o intreba ce grupa de sange are, asta imediat dupa ce o intreba cum se simte micutul, chiar inainte sa-l gaseasca pe Eric; si spre marele noroc al micutului, Pam avea aceiasi grupa de sange ca si el, un medic incepand sa-i dea toate detaliile despre starea de sanatate a lui Alex si afland de faptul ca trebuia urgent sa fie operat, ea accepta sa il ajute, gandindu-se ca oricum ea era vinovata principala; asa ca fara sa mai stea sa mai discute cu Eric, Pam intra in operatie impreuna cu micutul, mai tarziu fiind dusa intr-un salon*

* imediat ce ea a venit i s-a explicat despre ce era vorba pentru ca Eric nu era compatibil cu copilul asa ca s-a intamplat ca ea sa fie.care erau sansele?important era ca totusi se putea face operatia aceea.dupa ce ea a intrat in operatie,el s-a gandit sa se duca sa ii ia un buchet de flori drept multumire pentru ca facuse asta pentru copilul lui desi nu era nevoita,asa ca i-a luat un buchet de crini albi si i-a adus la salonul ei.*

*dupa ceva timp, efectul anesteziei trecu si reusi sa se trezeasca in sfarsit; isi deschise cu greu ochii, simtindu-se mai obosita ca niciodata si poate mai slabita decat vreo alta data; isi aminti de acea operatie si spera ca totul sa fi iesit bine; isi plimba privirea prin salon, insa si-o opri pe Eric atunci cand il vazu in salonul ei; inghiti cu greu si zgomotos in sec, privindu-l inexpresiva, amintindu-si ce se intamplase mai devreme intre ei*
- Cum se simta baiatul tau?
*il intreba ea direct, cu vocea din nou ragusita si scazuta*

*el ramasese in salon si imediat ce a vazut-o pe Pam ca s-a trezit el s-a ridicat de la locul sau si s-a indreptat spre ea.*
-Cred ca se simte bine.Nu mi-a zis nimeni nimic dar banuiesc ca trebuie sa apara din moment in moment.
*i-a zis el dupa care i-a dat florile.*
-Imi pare rau pentru ceea ce s-a intamplat intre noi.Vreau sa-ti multumesc pentru ca i-ai salvat viata lui Alex.E cel mai important lucru din viata mea.
*i-a zis el incercand sa o determine sa-l ierte.*

*il privi in timp ce se ridica si venea spre ea, privind scurt spre buchetul de crini; expresia chipului sau nu se schimba*
- Eric... nu. Nu ai pentru ce sa-mi multumesti, pentru ca din cauza mea s-a ajuns la ce s-a ajuns... Si asta a fost doar un mod prin care sa-mi rascumpar cumva greseala pe care am facut-o... Si acum ar fi cazul sa mergi si sa stai cu baietelul tau, deoarece el cu siguranta are nevoie de tine mai mult decat am eu...
*ii raspunse ea, privindu-l fix in ochi, vorbindu-i pe acelasi ton, insa fix cand vroia sa mai adauge ceva, un doctor intra in salonul ei si incepu sa i se adreseze, spunadu-le la un moment dat ca baiatul lor era bine; la inceput crezuse ca nu aude bine si vru sa-l corecteze pe doctor, insa acesta ii raspunse ca nu a inteles gresit, si ca in urma testelor se parea ca ea era mama lui Alex; ramase total confuza si poate indignata, incercand sa inteleaga tot ce se intamplase, insa in scurt timp isi ridica privirea spre Eric*
- Nu am cum sa fiu mama lui. Ar fi o coincidenta mult prea mare si probabil ca s-a facut vreo greseala la laborator ori poate a inteles doctorul gresit... Dar eu nu am cum sa fiu mama lui
*ii spuse, incercand sa se convinga atat pe ea cat si pe el ca nu era adevarat ce spusese doctorul, desi era*

*el a ascultat-o pe Pam dar nu vroia sa auda ca avea sa fie dat afara indiferent ce se intamplase intre ei*
-La naiba,nu vreau sa plec pentru ca imi pasa,Pam.Trebuie sa intelegi asta.Imi pare rau ca am reactionat cum a facut-o,dar eram prea nervos.Stiu ca n-a fost vina ta.Pentru ca dusmanii mei au cautat un mod de a ma vedea infrant dar din pacate pentru ei m-au subestimat si acum au platit pentru asta.
*i-a zis el dupa care a fost intrerupt de doctor care le-a zis ca Pam era mama naturala a lui Alex.el a ramas socat inca odata si dupa aceea s-a uitat la ea.*
-Ti-am adoptat copilul?
*a intrebat el uitandu-se la ea dupa care a inghitit in sec.practic desi ea era mama lui naturala,nu mai avea aceleasi drepturi pentru ca renuntase la ele atunci cand daduse copilul spre adoptie,iar aceste drepturi ii revenisera lui cand il adoptase.*

*continua sa-l priveasca, insa in acea clipa nu prea mai avea chef de discutii, fiind mult prea prinsa in ceea ce ii spuse doctorul*
- Nu este copilul meu! Nu sunt mama lui si niciodata nu am fost! Si chiar daca as fi, ce ar mai conta acum? Am renuntat la el, am renuntat sa mai fiu mama si cu siguranta nu voi accepta sa-i mai fiu dupa ce s-a intamplat... Si nu-mi pasa de ce parere ai tu in legatura cu ce s-a intamplat, asa ca vrei te rog sa pleci si sa mergi la fiul tau? Pentru ca in clipa de fata sunt mult prea obosita ca sa vreau sa ma mai contrazic cu tine...
*ii raspunse si se intoarse cam repede pe o parte, fix pe cea care fusese operata, asa ca scoase un suspin de durere, stranga usor din ochi, insa apoi isi reveni*

*Nu avea de gand sa o ia pe bune si avea sa ramana cu ea acolo mai ales ca aflase ca ea era mama copilului care el il adoptase.*
-Nu pot sa plec.E copilul tau,Pam.Cum as putea eu sa ma pun intre voi indiferent daca ai renuntat sau nu la drepturile tale?
* a intrebat el uitandu-se la ea confuz.el pur si simplu nu avea cum sa se intrepuna intre cei doi si daca avea sa ii ia copilul avea sa inteleaga.*

*il auzi, insa decise ca de aceasta data sa nu-i mai raspunda, deoarece stia ca oricum nu avea sa o asculte si avea sa o tina pe a lui; asa ca ramase tacuta, incercand sa-l ignore, desi ii venea sa-i cam raspunda*

-Nu o sa rezolvi absolut nimic daca ma ignori sa stii.N-o sa plec de aici si intr-un final va trebui sa vorbesti cu mine despre asta.Indiferent ca vrei sau nu.E copilul tau Pam.
*i-a zis el incercand sa o faca sa inteleaga odata asta pentru totdeauna.*

*vazu ca nu poate sa il faca sa plece nici macar prin ignoranta, asa ca se intoarse cu greu cu fata la el; pe chipul ei se putea citi seriozitatea, acum*
- Si daca e copilul meu, ce vrei sa fac acum, Eric? Sa ma joc de-a mama cu el? Sa ne jucam de-a mama si de-a tata cu el? Noi nici macar nu formam un cuplu si nici nu o sa formam, deoarece nu esti deloc genul meu de barbat. Si chiar daca n-am pune in aplicare scenariul asta, zi-mi si mie cum pot eu sa am grija de el din moment ce cu prima ocazie in care am incercat asta a fost rapit si ranit?

* si-a dat ochii peste cap auzind cuvintele ei si mai ales si-a arcuit sprancenele auzind ca nu era genul ei de barbat.*
-Ai putea sa faci un efort sa faci si tu macar putin parte din viata lui.Si cum adica nu sunt genul tau de barbat?Eu sunt genul oricui de barbat.
* a zis el foarte sigur pe sine uitandu-se la Pam simtindu-se putin jignit pentru ca stia si el ca era un barbat atragator.

- Nu vreau sa fac parte din viata lui! Nu am facut parte pana acum si vrei sa fac acum, Eric? Imi pare rau, dar nu pot face asta...
*ii raspunse, la fel de serioasa*
- Si te surprinde asta? Ei bine, nu ar trebui, pentru ca eu sunt destul de pretentioasa cand vine vorba de asta. Insa, oricum, de ce iti pasa tie de asta?
*il intreba ea, arcuindu-si o spranceana*