PLAYYY<3

*si-a arcuit sprancenele.ea stia exact si cand si cu cine o facuse neprotejat si cu cine nu.dar considera ca era extrem de rea pentru ca nu vroia sa pastreze copilul pentru ca era al lui.*
-Asadar banuiesc ca de asta nu vrei sa-l pastrezi.Oare de ce nu ma mira.Stiu ca ma urasti dar totusi nu trebuie sa urasti si copilul.Oricum banuiesc ca nu am niciun fel de drept asupra ta.
*a adaugat el.*

*trecusera cateva zile, iar Pam se afla acum inapoi acasa la ea<3; se trezise destul de tarziu in acea zi, adormind pe canapea cu televizorul deschis; fu trezita de sunetul soneriei si se ridica incet de pe canapea, mergand spre usa; iar cand deschise usa, dadu cu ochii de Eric*
- Tu ce mai vrei acum?
*il intreba prost-dispusa, stand in usa*

*venise la Pam ca sa discute si ei rational despre copilul pe care urmau sa-l aiba.Al doilea la numar.cand a dat cu ochii de ea a zambit.*
-Hm,am venit sa discutam.Stii despre copilul nostru.
*a zis el in timp ce se uita la ea.*
-Nu ma inviti inauntru?
* a intrebat el.*

*expresia chipului sau nu se schimba atunci cand il auzi*
- Nu.
*ii raspunse direct si pe un ton calm, inchizandu-i usa fix in nas, insa apoi se intoarse si se indrepta spre canapea*

*usa i-a fost inchisa in nas,dar el a deschis-o si s-a invitat singur in casa indreptandu-se spre camera unde era ea.*
-Nu a fost politicos ce ai facut.Ai cam uitat manierele in ultima vreme,nu ca le-ai fi avut inainte.
*a zis el zambind larg.*

*auzi usa, insa nu se intoarse decat dupa ce el termina de vorbit; acum chipul ei era inexpresiv si-l privea fix in ochi*
- Ai venit cumva ca sa ma si judeci pe langa asa-zisa discutie pe care vrei sa o purtam?
*il intreba, fiind destul de dura in continuare, si ironica atunci cand il intreba*

-Nu am venit cu aceasta intentie dar banuiesc ca nu am de ales din moment ce faci asta.Dar o sa trec totusi peste discutiile neinteresante si o sa trec la subiect.Ce ai de gand sa faci?Sa ma tii la distanta de copil?
*a intrebat el fixandu-o cu ochii sai albastri.*

*isi dadu ochii peste cap, insa apoi redeveni serioasa*
- Copilul acela nu mai exista, Eric.
*il minti, insa o facu destul de bine, intorcandu-se in scurt timp, incepand sa se indrepte din nou spre canapea unde se si aseza*

*a ramas poker face auzind ca ea facuse de una singura avort si pe el nu il intrebase nimic.*
-Era greu sa ridici telefonul ala si sa formezi cateva numere simple si sa ma suni si pe mine?Oare crezi ca eu nu ar fi trebuit sa fiu prezent acolo?
*a intrebat el devenind dur.*

- Vezi ca faci riduri daca te mai enervezi mult... si credeam ca vrei sa fii frumos pentru fufele tale.
*ii raspunse ea la fel de dura, insa apoi isi intoarse capul spre el*
- Si oricum, pentru ce as fi trebuit sa te chem? Pentru ca sa ma opresti? Nu prea cred...
*ii zise, intorcandu-si privirea spre televizor*

-se observa cat de multe riduri ai tu pe fata avand in vedere cate crize faci de obicei.Care fufe?Ai vazut tu vreo fufa perindandu-se prin casa mea vreodata?In schimb cat tu ai stat acolo ai adus un fuf.
*i-a zis el uitandu-se la ea indiferent.*
-Poate te-as fi oprit poate nu.

*se incrunta usor, insa intr-un final isi intoarse privirea spre el din nou*
- Felicitari, Eric! Chiar sti cum sa vorbesti cu o femeie...
*ii spuse la fel de calma si incet, simtindu-se deranjata de vorbele lui, insa apoi se ridica si incepu sa mearga spre dormitor, incepand sa urce scarile*

*si-a dat ochii peste cap si a urmat-o pe Pam pana in camera ei.*
-Cred ca la fel de bine cum stii tu sa vorbesti cu un barbat.Si totusi daca erai asa hotarata sa scapi de el de ce nu mi-ai spus si mie?Cred ca de obicei se cere si acordul tatalui.

*se opri atunci cand ajunse in camera, fiind urmata de el; se intoarse cu fata la el, privindu-l serioasa, insa cu o urma de tristete in privire*
- Asta pentru ca nu am renuntat la el. Te-am mintit. Insa chiar si asa, asta nu schimba cu nimic situatia... pentru oricum nu am de gand sa-l pastrez. Nu am nevoie de ceva sau de cineva care sa ma lege de cineva ca tine...
*ii raspunse, ramanand inca acolo, in fata lui*

-Iti place sa te joci cu mine nu-i asa?Si de ce vrei sa renunti la el?Chiar nu tii deloc la mine?banuiesc ca nu.E clar ca si tu crezi ca mie nu-mi pasa.
*a adaugat el vazand tristetea din ochii ei.*

- Nu iti pasa... nu ca doar cred asta...
*ii raspunse ea, insa apoi ofta si se intoarse, mergand spre pat*
- Si de ce as accepta sa fiu cu cineva ca tine, care dupa prima greseala ma condamna si se comporta cum se comporta cu mine...?
*il intreba, apoi se intinse usor in pat, stand cu spatele la el*